Skip to content

Ma gandesc la noi…

19 Noiembrie 2011

Nu am stiut niciodata ce sa fac. Daca sa plec sau daca sa stau. Daca sa ma uit inapoi sau daca sa gandesc totul dinainte. Daca sa ma sperii de mine sau daca sa fiu prietenul pe care nu l-am avut niciodata.

Toate, sau macar aproape toate, s-au terminat la fel.

Niciun cuvant

Tacere de mormant

Ploaie si vant

Pe acelasi pamant…

Gandesc. Uneori prea mult. Alteori prea putin. De multe ori deloc. Dar gandesc. Ma gandesc la noi. Cum am fost odata si ce am ajuns dupa aia. Cine am fost la inceput si unde am ajuns la sfarsit. Care a fost gandul si de ce nu am facut ceea ce mi-a zis. Ma gandesc la noi. Ma gandesc la tine, oriunde. Acolo unde ne gandeam unul la altul dar nu spuneam nimic. Acolo unde esti si acolo unde ne-am intalnit. Acolo unde ne spuneam multe, fara sa zicem nimic. Acolo de unde noaptea e lunga si ziua e somnoroasa. Acolo unde bulevardele mainilor se intersecteaza si devin una cu simturile cele mai pure. Acolo de unde frazele se terminau si incepeau altele fara sfarsit. Acolo unde m-ai vazut si acolo unde te-am condus spre prabusirea propriului meu suflet.Aici…unde numai amintirile mai scot un zambet fortat de la mine. Ma gandesc la noi. Ma gandesc la tine, oricand. Atunci cand imi simt mainile una in cealalta. Atunci cand sper ca una dintre ele sa fie a ta. Atunci cand speram sa imi spui ceea ce vroiam sa aud si atunci cand imi aratai ceea ce nu vroiam sa vad. Atunci cand soarele rasarea somnoros. Atunci cand tu ma priveai in somn. Atunci cand eu vroiams a spun ceva. Atunci cand nu imi gaseam cuvintele si nu le gaseam nici pe ale tale. Atunci cand te intelegeam si atunci cand vroiam sa te inteleg. Acum…cand trebuie sa vorbesc la timpul de atunci. Ma gandesc la noi. Ma gandesc la tine, oricum. In cel mai romantic mod din comportamentul tau feminin. Intr-un fel in care nimeni nu s-a mai gandit sa se gandeasca. In modul in care nu multora le e dat sa gandeasca. In modul optional…pentru ca tin neaparat sa cred ca mai exista si o a doua optiune chiar si atunci cand nici prima nu mai exista. Ma gandesc la noi. Ma gandesc la tine, zi dupa zi, nu pentru totdeauna. Ma gandesc la tine in felul in care nu as fi crezut ca ma pot gandi. Ma gandesc la tine in locuri in care nici nu gandeam inainte. Ma gandesc la tine atunci cand nu trebuie sa ma gandesc la nimic. Ma gandesc la tine. Ma gandesc la noi. Nu ma gandesc la mine. Eu nu exist si nu am fost niciodata. Intotdeauna am facut parte, am impartit, uneori am si despartit, am luat parte fara sa vreau, am fost parte fara sa stiu, am privit partile si am neglijat intregul.  Am privit generalul prin particular. Am gandit. Am gandit atunci cand nu trebuia. Alteori era foarte devreme, uneori era prea tarziu. Cert e ca nu am reparat niciodata nimic. Cu toate gandurile si intentiile mele bune. Nu am stiut niciodata ce sa fac. Cand am stiut, nu mai trebuia si nu se mai putea face nimic. Cand nu am stiut…..am scris.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: